Lasă-mi dragostea!...
dă-mi, Doamne
cuvântul
să-l lovesc de stânci...
... văzul şi auzul să trimit
cercetaşi printre prieteni
dar, mai bine
lasă-mi
DRAGOSTEA!
fără ea
nu voi putea urca
treptele ce mă vor duce
în adâncul sufletelor ...
Dintotdeauna ...
Dintotdeauna am urât păcatul
Dar am păcătuit dintotdeauna
Şi sărutând pe unul şi pe altul
Astăzi, nici nu-mi mai recunosc sărutul
Deşi sunt orb văd, câteodată, dublu
Dorind să aflu când e dublă lumea
Şi tot aşa prin viaţă mă preumblu
Că nu am timp nici morţii să-i cânt moartea
Şi împlinirea mă ţine departe
Că depărtarea îmi păstrează visul,
Dar nimeni nu mai ştie cum se-mparte
Păcatul, viaţa, visul, chiar sărutul
Dintotdeauna am urât păcatul
Dar am păcătuit dintotdeauna
Şi sărutând pe unul şi pe altul
Astăzi, nici nu-mi mai recunosc sărutul ...
M-am născut într-o casă ...
... în care
durerile săreau din
fiecare colţ şi fiece palmă
de pământ era
prea rece pentru-a o învia
dimineaţa
clădeam speranţe
ca într-un joc de cuburi ce
nu l-am avut, seara
prăbuşindu-se când
tata venea cu veninul
strâns în suflet
m-am născut într-o casă
sub acoperişul căreia desenam
o pâine
pe pământul lustruit de mâna mamei
m-am născut
într-o casă
unde
doar muşcatele
din ghivece ne mai alungau
negurile din ferestre ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu