Rondelul înfometării
Să fii sătul de foame şi să taci
Urându-te să îi urăşti pe toţi,
Pândind să îndrăzneşti să nu ataci
Şi să te simţi nebun printre roboţi
Să-i socoteşti, neştiind să mai socoţi
Când îi priveşti, cum te privesc: how much ?
Să fii sătul de foame şi să taci,
Urându-te să îi urăşti pe toţi,
Să te îmbraci în timp ce te dezbraci
Apoi să cazi crezând că mai înoţi,
Să-ţi reazemi tâmpla-n colb de alţi copaci,
Să-ţi laşi icoana tristă printre hoţi,
Să fii sătul de foame şi să taci ...
Rondelul dezmoştenirii
Pierdut-am tot... Nimic nu-mi aparţine
Nici trupul îngheţat pân’ la topire! -
Ziarele n-au recrutat vreo ştire
Dar înc-odat m-am reîntors în mine
E prea târziu să te contest iubire,
E prea devreme zborul spre festine!
Pierdut-am tot... Nimic nu-mi aparţine
Nici trupul îngheţat pân’ la topire! -
Că regăsirea versului mă ţine
Nu vreau acum pe cineva să mire.
În bătălia dintre rău şi bine
Rămas fără o punte de unire,
Pierdut-am tot... Nimic nu-mi aparţine ...
Rondelul reîntoarcerii 2
Când voi veni la voi
Plăti-voi orice rând
Ce l-am rănit, sperând
Să nu cad în noroi
În umbra voastră stând
Păşi-voi înapoi.
Când voi veni la voi
Plăti-voi orice rând.
Din arcul unui gând
Săgeata dintre ploi
Se va înfige-n noi
Şi numai eu plecând
La voi veni-voi când ...
Rondel de noiembrie
Noiembrie e ultima cădere
Iubită şi urâtă, deopotrivă
În gândul tău ce totdeauna cere
Să îţi declari popasul în arhivă
De vrei să mai amâni această divă
Ce te acceptă şi fără avere,
Noiembrie e ultima cădere
Iubită şi urâtă, deopotrivă
Încerci să-i spui că vii din alte sfere
Că nu îţi place viaţa colectivă
Simţind-o cum te strânge în repere
Ştiu - încercarea asta e tardivă.
Noiembrie e ultima cădere ...
Rondel cameleonic
Am învăţat să cumpăr durerile “ANGRO”
Când marea împlinire mi se oferă-n rate
Iar visele îmi zboară cu avioane “RO”
Să nu mai simt căldura şi umărul de frate
Cum unii vor talentul prin ură să-şi arate
Îmi ţin identitatea în portmoneu maro.
Am învăţat să cumpăr durerile “ANGRO”
Când marea împlinire mi se oferă-n rate
Şi nu mai am puterea să mă exprim în “PRO”.
Sub raza unei temeri adeseori ingrate
Mă bâzâie în noapte o DAMĂ de CARO.
Mult mai sărac de-acuma, cu lipsă de carate
Am învăţat să cumpăr durerile “ANGRO” ...
Rondel însetat
Nicăieri nu-i vara mai clară
Şi iarna mai greu de uitat
Dar malul, pe care-am crestat
Cu paşii moi fiece seară,
Recheamă de-atunci ne-ncetat
Un timp îngropat - ce comoară!
Nicăieri nu-i vara mai clară
Şi iarna mai greu de uitat.
Pierdut, aşteptând să răsară
Copilul de ieri însetat
De-un verb aducând primăvară,
Prin casă mă mişc ca un zbat.
Nicăieri nu-i vara mai clară! ...
Rondelul chefliilor
La masă stau picior peste picior -
Când ospătarul toarnă în pahare
Sorbind nectarul amintirilor
Prin aer zboară doar tării stelare
Cerând o „butelie” Dealul Mare
Toate neîmplinirile îi dor.
La masă stau picior peste picior -
Când ospătarul toarnă în pahare
Nereuşind să facă vreo mişcare
Învinşi, ei plâng ca un învingător
Uitaţi precum o piesă din decor,
Cuprinşi de-o nemiloasă resemnare,
La masă stau picior peste picior - ...
Rondelul poetului
Prin toate câte lumea le-ar crede efemere
Nu vă grăbiţi să treceţi incinerând iubire,
Rămâneţi o secundă pe ultima plutire
Şi vă-nchinaţi prezentul la marea sa durere
Priviţi-i fără teamă şi daţi-i de vă cere
Rezerva de răbdare şi umbra de uimire
Din toate câte lumea le-ar crede efemere.
Nu vă grăbiţi să treceţi incinerând iubire
Nu-l alungaţi din strană, lăsaţi-l să mai spere;
Cu pana încă albă şi fără amăgire
Mai poate fi izvorul - ocean în devenire
Dorinţei voastre surde purtată în tăcere
Prin toate câte lumea le-ar crede efemere ...
Rondelul credinţei
Eu sunt creat de Dumnezeu să ard
Mai mult sau mai puţin, în fiecare
Ferindu-mă să bat acea cărare
A necredinţei zeului Hazard
Să încrustez şi astăzi în chenare
O poezie lungă de un yard,
Eu sunt creat de Dumnezeu să ard
Mai mult sau mai puţin, în fiecare
Mă las durut de visul meu bastard.
Când mai păstrez o minimă blazare
În stânga mea o pasăre tresare
Spunându-i viitorului: en garde!
Eu sunt creat de Dumnezeu să ard ...
Rondel întâmplător
Seducătoare şi tăcută
Când patru ochi vedeau în tine
Ascunsă, tragică lăută -
Lumina unei seri divine
Întregul univers revine
Cu paşi târzii, stârnind derută;
Seducătoare şi tăcută
Când patru ochi vedeau în tine
Aceeaşi trecere trecută.
În gând, un Recviem ne ţine
Pe alte drumuri - vechi destine.
Şi, iarăşi, viaţa ni se mută
Seducătoare şi tăcută ...
Rondel autoironic
Acestui Tei frumos cu ochelari
Ce şi-a pierdut poten-a în parcare
Iar anii de serviciu pe Şelari
Nu-i extirpaţi iluzia - nu-l doare!
Să-i amintiţi de anii lui scalari
Îl veţi flata că mintea îi mai sare!
Acestui Tei frumos cu ochelari
Ce şi-a pierdut potenţa în parcare.
Urcat pe catalige de arţari
Veţi constata pe loc, fără eroare:
Doar gâtul i se vede din şalvari
Şi capul revândut ca ajutoare
Acestui Tei frumos cu ochelari ...
Rondel pustiitor
Te-aş mai iubi pe ţărmul pustiitor al serii
Cu ochii pe ceasornic să nu ne prindă iar
O funză de ienupăr acoperind imperii
Sau poate chiar o moarte străluminând bizar
Dar ne-au aflat trecutul în osul princiar
Şi ne-am retras departe sub ramura-nvierii.
Te-aş mai iubi pe ţărmul pustiitor al serii
Cu ochii pe ceasornic să nu ne prindă iar
Şi reveniţi la viaţă când nu se sting doar merii
Ne-au aruncat iubirea sub titlul din ziar:
El - extrădat din carte, Ea - de pe Valea Ierii.
Sub vechiul, dar acelaşi, “Non Omnis Moriar”
Te-aş mai iubi pe ţărmul pustiitor al serii ...
Rondel delicat
Înerc să scriu şi nu pot scrie -
Privesc prin geam. Nu simt nimic.
Deşi păstrez aceeaşi vrie
Pe cel ce sunt îl văd alic
Şi nu mai beau de mult “tărie”
Dar mă provoacă un amic.
Încerc să scriu şi nu pot scrie -
Privesc prin geam. Nu simt nimic.
Şi trece vara - se prescrie
Nu cum aş vrea ci cu v mic;
Am renunţat la pălărie,
Mi-am pregătit acum un ic
Şi-ncerc să scriu. Cred că voi scrie ...
Rondelul crucificării
Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns
Că n-am murit cum voi vreţi să se moară,
Şi aţi lovit în inima-mi de ceară
Dar eu în ochii voştri m-am ascuns
Naintea voastră alergam spre vară
La malul mării încă n-am ajuns -
Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns
Că n-am murit cum voi vreţi să se moară
Şi azi mă urmăriţi ca pe-un răspuns
Ce nu îl veţi afla decât spre seară;
Rănindu-vă-ntre voi o să mă doară.
De dragul vostru eu mă las străpuns -
Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns ?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu