Lasă-mi dragostea (V)

Nevrednic

cu tălpile creierului

 încerc să prind

urmele zborului tău ...

scăpat din ochiul

“păstorului”

rătăcit de turmă, tu

necredinciosule -

nevrednic de a trece

dincolo

 în umbra cuvintelor ...

S-a închis fereastra ...

S-a închis fereastra zborului spre mâine

Aripile-n zbateri negăsind ieşirea;

Fără să-nţeleagă de ce noaptea vine,

 Calcă pe-nserate trâmbiţându-şi ştirea

Aripile-n zbateri negăsind ieşirea

Strânse între pagini - litere aldine

Calcă pe-nserate trâmbiţându-şi ştirea:

Neprimirea-n golful vieţii citadine

Strânse între pagini - litere aldine

Vor să se răzbune, cum le este firea,

Neprimirea-n golful vieţii citadine

Şchiopătând din faşă, astăzi, devenirea

Vor să se răzbune cum le este firea

Dar neîmplinirea, încă, le reţine;

Şchiopătând din faşă astăzi devenirea,

S-a închis fereastra zborului spre mâine ...

Doar gândul ...

E noapte..., nu-i nimeni

Şi vântul atât de sălbatic

Se caţără luna, pe cer

sprijinindu-şi o rază

şi umbra se-ndoaie

când ramura scutură timpul

şi greierii-s trişti dar

ora e, încă, prea mică

e noapte..., nu-i nimeni ...

doar gândul se joacă pe plajă!...

Pastel 3

Se stinge depărtarea între pământ şi cer

Pe gânduri despletite mai zboară câte-un dor,

Iar din prelungi crevase deschise printre nori

Se scutură lumina câmpiilor stelare

Potecile din vise urcă spre zări de fum

Materia renaşte... Iluzie ?... Mister!...

Motoarele forţează... Mai e încă puţin

Şi-ajungem iarăşi teferi sub cealaltă ninsoare ...

Nici pietrele ...

credeam că regimentul din care

am făcut parte

îţi va ierta rătăcirile

însemnate

ca în şcoala primară

cu un minus

trupul tău

floare

peste care timpul

trece cu paşi de pisică

se va ofili ca marea...

nici pietrele nu cad în genunchi

totul este

înălţarea prezentului

la timpul “viitor” ...

Ar fi banal ...

... să cad

în genunchi, urmele paşilor

să le ţintuiesc

lumina nu curge decât

reflectată

ca o zbatere a peştilor

într-un lac secat

lampadarele copacilor se vor aprinde-n

fiecare seară

de-atâtea-mbrăţişări

şi-atunci...

de ce

să te grăbeşti când şi speranţa

se plăteşte ?...

Pelegrin

Pasărea, spre ceruri, n-o să mai tresară

Rătăcită-n drumul unui Pelegrin;

Iartă-mă, iubito, ard ca o ninsoare

Dar mă-nalţ din neguri ca un far marin

Iartă-mă, iubito, ţi-am lăsat, din grabă,

În seninul suflet, cuib de nostalgii;

Eu mă duc spre seară ca un cântec tainic

Îmbrăcat cu haina orelor pustii

Să privesc continuu lanul de mărgele

Semănat pe ceruri de-un Argonaut;

Ochii tăi mă cheamă, tâmplele mi-apasă,

Biciuit de dor încă te mai caut

Ca o luntre-n ceţuri alerga-vor orbii

Să-ţi vâneze trupul cu amiezi regeşti;

Sub lespezi de vise îmi ascund surâsul

Unei lacrimi sfinte - oare, unde eşti ?...

Vei reveni ...

Rămâi tăcerilor în veghe

Şi clipelor ce, astăzi, dor;

Pe sub amurgul în cădere

Distanţa dintre noi măsor

Închisă-i dragostea în urnă

Tresare pasărea în zbor,

Alicea unui gând străbate

Şi cel mai paşnic trecător

Vei reveni, cândva, în vise

Urcând pe râu pân’ la izvor;

La ceas rănit de aşteptare

Păsări de pradă arde-vor ...

Ulisse

Ce mult aţi pribegit printre cuvinte

Mai mult decât Ulisse spre Itaca! -

Şi amăgiţi de fiecare rimă

Vă construiaţi, din neştiinţă, racla

Şi visele crestate la catarge

Tânjeau s-ajungă pe un ţărm de sare,

Dar nu ştiaţi că după orice luptă

Pentru-a trăi în alţii, se şi moare

Şi v-aţi lăsat atraşi de limba moartă

A versurilor leneşe în rază,

Pe marea asta plină de sirene

Din care adâncimea vă salvează ...

Dar, mă întorc! ...

O să cerşesc şi mâine, cine ştie ?

Rămân pe lângă Tine şi mă tem;

La nesfârşit nu voi plăti simbrie -

I Love You, chiar Ti Amo, sau Je T’aime ?

Sunt cămătarul care tot mai cere

O treaptă spre acelaşi Autor

Necunoscut prezentelor mistere

Nevinovat şi pururea dator!

E multă iarnă, dragoste mai multă,

Nemuritorii ni se nasc murind;

Fără să-ţi pese, plângerea ascultă

E ultima spre care încă tind

La ce să mă închin când nu rămâi ?

Dar mă întorc la DRAGOSTEA dintâi! ...

Ne-am risipit ...

Ne-am risipit, dar ne reîntregim

Sub orice adiere de lumină

Şi iar mă mir - când seara mai suspină

În dragoste nu ştii să ţii regim ...

Azi colţii depărtării ne sfâşie.

Sub pavăza iubirii adormim

Însă destinul - ne-ntrecutul mim

Ne scoate albi din neagra-i pălărie

Ne contopeam minutele-n visări

Şi ne clasam plimbările-n arhivă;

Suntem, acuma, două depărtări

Pe-o mare ireală în derivă

Din ochiul unui nor negeluit

Mai amânăm potopul să revină;

Ne-am risipit, dar ne reîntregim

Sub orice adiere de lumină ...

Pastel 4

un corb

pluteşte deasupra pădurii

priveşti zborul cu teama

în suflet

aşteptând clipa

când va prinde

în gheare Copacul

oare, cine

va plânge ? ...

Ultima înmugurire

Iubito, astăzi, ne petrecem

O ultimă înmugurire

Şi-n urbea plină de păcate

Ne  trecem către amintire

Spre golful unei nopţi albastre

Dorinţa pe un gând se plimbă,

Iar verbul prins de o iscoadă

Ne împietreşte crud pe limbă

Şi ne mai amânăm plecarea,

Şi fila albă se destramă,

Şi nu mai plânge nicio veste

De fericire şi de teamă

Rămâne visul o răscruce

Şi toamna moare între spade,

Iubirea şi-a pierdut condurul

Armura timpului mai roade

Îngenunchiaţi pe o năframă

O altă dragoste ne cheamă

Şi caii trag spre cimitire

De fericire şi de teamă ...

E, totuşi, seară! ...

sădeşte-ţi numele în ochiul meu

înecat în liniştea

dintre două zile

un alt timp

îţi va dezgropa cuvintele

e, totuşi, seară!...

să ne

întoarcem în pântecul monstrului ...