Rondel de început
Opritu-m-am să las, ca semn, o carte
Inelul ce deschide o grenadă -
Deşi n-am fost la şcoli de Belle-Arte,
Dar nici n-am stat ascuns precum o spadă
Rămas-au porţi deschise să mă vadă
Un ochi de Argus, însă, ne desparte;
Opritu-m-am să las, ca semn, o carte
Inelul ce deschide o grenadă -
E prea aproape, poate prea departe
Dar, astăzi, nemurirea nu mă pradă.
Voi survola cândva planeta Marte!
Ca un vapor încarcerat în radă
Opritu-m-am să las, ca semn, o carte ...
Rondel dedicat poeziei
Te-aş fi iubit de nu-mi erai stăpână
Dar te-aş urî de m-ai lăsa străin
Şi nu ştiu cât distanţa ne amână
Un ultim pas - destin înspre destin
Ascult şi mă asculţi ca o fântână
Prea plină de ecoul ei prea plin,
Te-aş fi iubit de nu-mi erai stăpână,
Dar te-aş urî de m-ai lăsa străin
Cu greu, reîntruparea ţi-o menţin -
Dau viaţa mea târziu pe-o altă mână
Şi voi plăti cu drumurile până
Ne vom plia amiezile ce vin.
Te-aş fi iubit de nu-mi erai stăpână ...
Rondelul ocnaşului
Ocnaş sunt dar şi paznic al ideii
Iubit de toţi ce-n preajmă stau la pândă,
Cedat în veci plăcerilor femeii,
Necunoscut de marea mea izbândă
Trecute amintiri îmi cer dobândă -
De neînvins în lupta cu pigmeii;
Ocnaş sunt dar şi paznic al ideii,
Iubit de toţi ce-n preajmă stau la pândă.
Nemuritor - o pasăre crescândă
Sub paşii mici când trec, spre rai, iudeii;
Asemănat cu viaţa Odiseii.
Cuvintele aşteaptă să mă vândă;
Ocnaş sunt dar şi paznic al ideii ...
Rondel pentru o fostă şcoală
La şcoala unde nota o luam cu împrumut
Lăsând în urma noastră o albă amintire,
Priveam din prima bancă, aproape nenăscut,
Abecedarul sacru - întâia moştenire
Doi lei şedeau de pază afară-n vântul mut
Iar liliecii, -n clasă, cereau despăgubire
La şcoala unde nota o luam cu împrumut
Lăsând în urma noastră o albă amintire
Dar, anii conjugându-i continuu la trecut,
Am observat că teii pornit-au să se mire:
Când se-nălţară „mânjii” sau noi n-am mai crescut
În căutarea vremii visând, la nemurire ?
La şcoala unde nota o luam cu împrumut …
Rondelul naşterii
De-ai să te naşti şi astăzi din păcate
Fără să ştii că ai mai fost şi ieri,
Acelaşi sclav predestinat să pieri
Pe o galeră agăţată-n noapte
Şi, prea adesea, siluind tăceri
Asupră-ţi răzbunarea vei abate
De-ai să te naşti şi astăzi din păcate
Fără să ştii că ai mai fost şi ieri
Dar vei uita cum toate sunt uitate -
Şi tot sărac nimic n-o să mai ceri
Doar sâmburele greu de libertate
Până la cea mai tristă din dureri
De-ai să te naşti şi astăzi din păcate ...
Rondelul sinucigaşului
Să-i spui durerii, doar o dată, mamă
Iar braţul său dorit să te cuprindă,
Să mai priveşti un cui bătut în grindă
Şi să renunţi că, totuşi, nu te cheamă
Dar să revii la gândul că o lamă
Ţi-ar vindeca o mână suferindă;
Să-i spui durerii, doar o dată, mamă
Iar braţul său dorit să te cuprindă
Priveşti la toate, nu le bagi în seamă;
Alte idei spre viaţă te colindă
Când magul rău nu vrea să se desprindă.
Dar moartea asta nu este o dramă -
Să-i spui durerii, doar o dată, mamă ...
Rondel de călătorie
În compartimente noaptea leşinase.
Observam plăcerea surdă-a unui gest
Dar târzia teamă, încă, nu plecase;
Trenul vieţii noastre alerga spre vest -
Călători, bagaje, gânduri în arest,
Treceri peste ace ne-aruncau spre case;
În compartimente noaptea leşinase.
Observam plăcerea surdă-a unui gest -
Două lumi trăite în alt timp, rămase
Într-un vis pe care, astăzi, îl detest,
Mă despart de tine. Până când? Mă lase
Moartea asta blondă să mai trec un test
În compartimente. Noaptea leşinase ...
Rondel de amiază
Ne mai sluţim amiaza cu încă o amiază
Încet dar sigur jocul se schimbă-n aşteptare
Iar palma ta rotundă, prin gesturi tot mai clare,
Să ne încingă brâul iubirii nu cutează
E primăvară, totuşi, dar valul ce ne doare
Pe valul altei clipe ne-alungă, ne trădează;
Ne mai sluţim amiaza cu încă o amiază -
Încet dar sigur jocul se schimbă-n aşteptare
Şi mai plutim nevrednici spre-o neştiută oază
Pentru a prinde, iarăşi, o vară de răbdare;
Timid, în umbra noastră o umbră se aşează,
Pe cerul tău albastru o flacără dispare.
Ne mai sluţim amiaza cu încă o amiază - ...
Rondelul lucrătorilor de pe
vagonul de poştă
Spre nord aleargă trenul. Zidim cărbuni în sobă
O noapte risipită printre ninsori, colete -
Iar soba înroşită aproape pân’ la plete
Arată ca un diavol în vişinie robă
Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete,
Reture plicuri poartă stigmatul “se aprobă”,
Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă
O noapte risipită printre ninsori, colete -
Pereţi bătuţi în cuie ţin loc de garderobă,
Bem râuri de cuvinte când ni se face sete
Şi trecem conştienţi prin viaţă doar de probă,
Dureri cotidiene le punem în cuplete,
Spre nord aleargă trenul. Zidim cărbuni în sobă ...
Rondel devreme - târziu
Mi-ai fi adus devreme un zâmbet de fecioară
Scăpat din vama iernii ca ultimul păcat
Şi ţi-aş fi pus târziul sub clopote de vară
Ai fi trăit prezentul cu singurul pirat -
Şi ţi-aş fi spus pe urmă că marea e amară,
Mi-ai fi răspuns: “adio, am sufletul curat!”
Mi-ai fi adus devreme un zâmbet de fecioară
Scăpat din vama iernii ca ultimul păcat.
Ne vom iubi cu gândul. Şi-n trecerea uşoară
A zilelor în care înscrisul sigilat
Mai poate să ne lege de unica vioară
Te voi ruga: “revino, nimic nu s-a-ntâmplat,
Să îmi aduci devreme un zâmbet de fecioară” ...
Rondelul durerii
Pe fiecare, Dumnezeu ne-a uns
Cu câte-o alifie neştiută
Şi, de atunci, cu cât mai mulţi strănută,
Mai mulţi din noi rămân făr’ de răspuns
Din piatră-n piatră trecem ca o ciută.
Zadarnic începutul e ascuns -
Pe fiecare, Dumnezeu ne-a uns
Cu câte-o alifie neştiută.
Pe drumul greu şi alb, de nepătruns,
Dintr-un blestem în alt blestem ne mută
Ca, totdeauna, să nu ştim de-ajuns.
Din oameni, fiare, tot într-o derută
Pe fiecare, Dumnezeu ne-a uns ...
Rondelul unei crime
Se pare că nimic nu s-a-ntâmplat
Sunt ştirile atât de maladive -
Numai un şiş vârât sub omoplat
Iar trupul rătăcit pe lacul Chive
Probabil că venise din Ninive
Cu vameşii mai aranjând un blat;
Se pare că nimic nu s-a-ntâmplat
Sunt ştirile atât de maladive -
Era corupt sau doar puţin umblat ?,
Obişnuia să scrie şi misive ?,
Purta costum sau numai un halat
Şi ce mânca la ore relative ?
Se pare că nimic nu s-a-ntâmplat! ...
Rondel la un pahar
Prieteni? - doar la băutură!,
Neîntrecuţi, cu gestul tot mai ciung
Când, permanent, prin fumuri ne ajung
Injurii fără de măsură
Din gânduri premature îmi alung
Instinctele ce mă conjură;
Prieteni! – doar la băutură!,
Neîntrecuţi, cu gestul tot mai ciung.
Ades, ideea ni se fură,
Coniacul din pahare e mai lung
Şi muşcă seara din friptură,
Cuvintele cu patimă împung;
Prieteni? - doar la băutură! ...
Rondelul păcatului
Dintotdeauna am urât păcatul
Dar am păcătuit dintotdeauna;
Fumam câte o pipă - numai una
Şi aş fi vrut să am întreg regatul
Chiar de-am râvnit nevasta unui altul
Şi-njunghiam, câteodată, luna
Dintotdeauna am urât păcatul
Dar am păcătuit dintotdeauna
De multe ori puneam minciuni de-a latul
Şi înjuram că are apă pruna;
Deşi alung pe Dumnezeu din satul
În care alţii se închină-ntruna
Dintotdeauna am urât păcatul ...
Rondel cotidian
Mai târziu decât ieri, mai aproape de mâine
Visul meu te-a chemat să-ţi ofer adăpost,
Să uităm de trădări şi de preţuri de cost
Doar iubirea să-ţi fie bucata de pâine -
Şi nu ştiu de-ai să vii, ce durere te ţine
Sau gândeşti că-i păcat în acest tainic post ?
Mai târziu decât ieri, mai aproape de mâine
Visul meu te-a chemat să-ţi ofer adăpost.
Ne retragem învinşi. Doar un semn mai revine -
Şi încerc un blestem în prezentul anost
Mai plăteasc nostalgii pentru clipe senine,
Când tăcerea păgână nu are vreun rost,
Mai târziu decât ieri, mai aproape de mâine ...
Rondel în Cişmigiu
Din Cişmigiu, la noua buturugă
Când rătăcim prin amintiri bolnave,
Ne ridicăm paharele a rugă
Şi le transmitem tuturora: AVE!
Că ne-am oprit pe la o altă “Strugă”
Să mai uităm de vechile enclave
Din Cişmigiu, la noua buturugă
Când rătăcim prin amintiri bolnave...
Şi, deocheaţi, de câte o “păstrugă”
Ne aplecăm spre rarele epave
Când nu ştim ce versete ne îndrugă,
Ne facem râu spre ale noastre dave
Din Cişmigiu, din noua buturugă ...
Rondelul teiului singuratic
Singuratic, aplecat spre casă
Rătăcitor sau prins într-o lagună,
Esenţă moale-n viaţa sa imună
Flori târzii spre trecător îşi lasă
Dar şi atunci când seara îl adună
Iară vouă încă nu vă pasă
Singuratic, aplecat spre casă
Rătăcitor sau prins într-o lagună,
El îşi întinde ramura nebună
Să-i simţiţi şi ultima angoasă;
Alunga-va noaptea secetoasă
Chiar fără să vă ceară vreo arvună
Singuratic, aplecat spre casă ...
Rondelul propriei conştiinţe
N-am fost şi nu voi fi amantul urii
Dar nici invidia nu-mi este soră;
Să o răzbun, infanta mă imploră
Plăcerea mea e să mă joc cu nurii -
Trădarea o consider incoloră
Iar lenevia - rampă de injurii;
N-am fost şi nu voi fi amantul urii
Dar nici invidia nu-mi este soră.
Dar, şi aşa, păcatul mă ignoră
Şi chiar atunci când falnic mă înfurii
Că mă traduce fiecare oră
Pe buze mi se frânge un: auguri!
Că nu voi fi nicicând amantul urii ...
Rondel pentru “Necuvinte”
Eu l-am văzut numai o dată -
Plătindu-şi viaţa în cuvinte
Era durerea nemimată,
Spunea: „POETUL nu vă minte!”
Cu versurile lui preasfinte
Dorea tristeţea renegată;
Eu l-am văzut numai o dată -
Plătindu-şi viaţa în cuvinte
Ne blestema, fără erată,
Să fim copiilor părinte;
Trăia ideea neumblată!
Venind spre noi din “Necuvinte”
Eu l-am văzut numai o dată ...
Rondel la despărţire
Amorul insalubru ne-a dus la despărţire -
Tot mai aproape lira se bâlbâie pe-o strună,
Un greiere ne taie în porţii de iubire
Şi doar durerea zilei sub gene se adună
Departe se îngroapă tristeţea cu arvună
Când ploile cad simplu cu pieptul spre nadire;
Amorul insalubru ne-a dus la despărţire -
Tot mai aproape lira se bâlbâie pe-o strună
Şi trece seara noastră pe pajiştea subţire
Acolo unde timpul, topit în jar de lună,
Păstrează, totuşi, mărul întreg de rătăcire
Când văile cerute visării se adună.
Amorul insalubru ne-a dus la despărţire ...
Rondel trist
Ce rost mai au atâtea mângâieri
Când râul nopţii îmi pătrunde-n trup,
Când peste rana redeschisă ieri
Cuvintele, din egoism, se rup ?
Şi aşteptând să mă-ncolţeşti în seri
Mi-ai urmărit greşeala ca un lup;
Ce rost mai au atâtea mângâieri
Când râul nopţii îmi pătrunde-n trup ?
Dar, din cuvinte scoase dintr-un stup,
Îmi pregăteşti o viaţă de tăceri
Iar pentru-acel mormânt ce-am să-l ocup
Să mă reneg din nou vei vrea să-mi ceri ?
Ce rost mai au atâtea mângâieri ? ...
Rondel de noapte
Ah, cât de grea e noaptea când nu ştii să te-nchini! -
De crezi că numai viaţa îţi este hărăzită
Văzându-ţi peste ziuă desagii încă plini,
Nu ştii ce te aşteaptă în casa nezidită
Vânat în orice clipă de nevăzuţi rechini
Poţi fi sedus de moarte, curtat de vreo ispită.
Ah, cât de grea e noaptea când nu ştii să te-nchini -
De crezi că numai viaţa îţi este hărăzită
Printre stufoase ramuri pe care cresc ţechini
Priveşte-te în suflet - există chiar şi crini
Ce stau în aşteptare prin cupe să te-nghită
Şi vei rămâne singur în casa năruită;
Ah, cât de grea e noaptea când nu ştii să te-nchini! - ...
Rondelul paşilor
Paşi de lut, de noroc, de arginţi
Cade ora şi, încă, te minţi
Că ai fost, că mai eşti, că vei vrea
Să-ţi descânte de inimă rea
Fără ei, fără voi, se oprea
Într-un loc preţuit doar de ea;
Paşi de lut, de noroc, de arginţi
Cade ora şi, încă, te minţi
Fără cer, fără nori, fără dinţi
Chiar şi drumul din tine cerşea
Doar albastru şi-un dor de părinţi;
Dintr-un gol, dintr-o gură de stea
Paşi de lut, de noroc, de arginţi ...
Rondelul drumului pierdut
Din noaptea-n care drumuri nu mai sânt
Rămas-au un balon şi o privire
Inscripţii pe o carte de citire -
Ce se vor şterge chiar la primul vânt
Printr-un tunel, abia să mai respire,
Pastişa vieţii trece în cuvânt
Din noaptea-n care drumuri nu mai sânt;
Rămas-au un balon şi o privire
Învingător, deşi mereu înfrânt
Vei rătăci ca ultimă iubire
Dar nu se ştie când şi din ce cânt
Îţi vei alege prima amintire
Din noaptea-n care drumuri nu mai sânt ...
Rondel nostalgic
Că se adună stoluri de cocori
Peste pământul ameţit de toamnă
E, poate, dorul - glasul ce îndeamnă
Să te întorci sperând de-atâtea ori
Va rugini curând vinul în cană
Şi nu vei şti, chiar timpul să-l dobori,
Că se adună stoluri de cocori
Peste pământul ameţit de toamnă
De va cădea şi mâine înc-o mană
Plătind tributul dragostei din zori
Şi întristat că nu mai poţi să zbori,
Se va vedea că n-ai aflat ce-nseamnă
Că se adună stoluri de cocori ...
Rondel pentru o stea
Pe drum de noapte steaua mea se pierde
Dar, spre zenit, lumina ei mă doare
Şi negăsind cărarea către soare
Uscat mă simt deşi sunt, încă, verde
Să dărui lumii focul din izvoare
Sedus mă las dar moartea nu mă vede.
Pe drum de noapte steaua mea se pierde
Dar, spre zenit, lumina ei mă doare.
Şi numai CARTEA - singura culoare
Mai trece-n taină răscolind un cer de
Însingurări trecute în visare;
Nemuritoare, vrând să vă dezmierde,
Pe drum de noapte steaua mea se pierde ...
Rondelul egoistului
Doar noi rămas-am să ne fie bine -
Să discutăm cu vinul despre viaţă,
Să-i învăţăm pe alţii cum se-nvaţă
A nu da omenia pe ruşine
Cuvintele au curs cu de la sine
Zăgăzuind o curgere de gheaţă;
Doar noi rămas-am să ne fie bine -
Să discutăm cu vinul despre viaţă.
Turnând o seară din carafe pline,
Credeam că, astfel, nu ne mai îngheaţă
A doua noapte spânzurată-n ceaţă
Şi ne-am trezit din marile suspine
Doar noi. Rămas-am să ne fie bine ...
Rondelul unui cuvânt uitat
Uitaseşi un cuvânt la mine ieri
Ce înflorea în fiecare gând
Şi mă trezeam, din cupa nopţii, bând
Veninul unei clipe de plăceri
Mai dureros era când, prin tăceri,
Cărai singurătatea mea sfidând.
Uitaseşi un cuvânt la mine ieri
Ce înflorea în fiecare gând.
Din calendarul marilor averi
Ştergi mângâieri şi zile rând cu rând
Şi-n orice poezie tot mai speri
Eu rana să-mi închid cât mai curând.
Uitaseşi un cuvânt la mine ieri ...
Rondelul destinului
Viscoliţi de câte-un dor fierbinte
Ne lăsam atraşi spre malul serii
Împlinind nevoia de cuvinte,
Anotimp fiindu-ne doar merii
Rătăceam atunci ca înainte -
Inventând, nepăsători, imperii
Viscoliţi de câte-un dor fierbinte,
Ne lăsam atraşi spre malul serii
Neştiind că noaptea ne şi minte
Doborâţi de ora privegherii,
Paşilor le dăruiam morminte,
Îmbrăcam culorile durerii,
Viscoliţi de câte-un dor fierbinte ...
Rondelul patimilor
Un singur nor - în rest, iubire
Plutea în liniştea de ceară;
Cărări din ieri, cărări spre iară
Îngenuncheate în privire
Dar patimile-n noi coboară -
Pentru o altă rătăcire
Un singur nor - în rest, iubire
Plutea în liniştea de ceară
Scăpată din încercuire
Pădurea pribegea spre vară
Şi iar - pentru a câta oară?,
Tăia un cer de nemurire
Un singur nor - în rest, iubire ...
Rondelul serii
Mă smulge seara de pe ram
Şi mă aruncă până-n lună;
Nici nu mai ştiu că eu eram,
Şi nu se ştie cine sună
Târziu, căderea mă adună -
Cu forţa visului pe gram
Mă smulge seara de pe ram
Şi mă aruncă până-n lună
Pe fiecare filă brună
Lumina viermilor sădeam;
Un Alcathous mă doream! -
Când ziua vrea să mă impună
Mă smulge seara de pe ram ...
Rondel pentru un bătrân
Un parc, o pungă cu popcorn, o bere -
Puţine vorbe ne conduc spre seară
Şi amintiri ce urcă şi coboară
O întâmplare spusă la durere
Un gest răstălmăcit în primăvară
Şi zâmbetul dispare sub hangere;
Un parc, o pungă cu popcorn, o bere -
Puţine vorbe ne conduc spre seară
Din când în când ne pierdem în tăcere
Şi ridicăm o piatră funerară
Pentru bătrânul ce nu vrea să moară
Decât atunci când Dumnezeu i-ar cere
Un parc, o pungă cu popcorn, o bere ...
Rondelul devorării
Să fii ucis sub talpa unui gând
Miraculoasă umbră în mişcare -
Ce umple, totuşi, sufletul flămând
De-un răsărit târziu ce, încă, doare
Să regăseşti, de multe ori arzând,
Imensitatea sub o altă mare;
Să fii ucis sub talpa unui gând
Miraculoasă umbră în mişcare -
Să se reverse-n fiecare rând
Rostogolită dinspre Carul Mare,
Lumina unei flăcări devorând
A clipelor sămânţă de-ntristare.
Să fii ucis sub talpa unui gând ...
Rondel explicit
Mă lasă să-ţi explic, of, Doamne
Că nu mai sunt de azi, de ieri,
Că nu am vrut să-ţi dărui toamne
Şi nici să plâng printre plăceri
Mă trece vara cu tăceri
Fără ecou să mă condamne;
Mă lasă să-ţi explic, of, Doamne
Că nu mai sunt de azi, de ieri
Uită blestemul să se-ntoamne
Pe unde trec armurieri,
Că nu mai vreau să mă însamne;
Că nu mai sunt de nicăieri
Mă lasă să-ţi explic, of, Doamne! ...
Rondel neînţeles
Să poţi găsi înaltul când Cer deasupra nu-i,
Când Poarta, către lume, te-mpiedică să treci;
Din Carte nemurirea culege semne reci
Amiezelor în care ţii moartea nimănui
Şi va sosi o toamnă pe care s-o petreci
Cu amăgiri şi temeri, dar liber ca un şui
Să poţi găsi înaltul când Cer deasupra nu-i,
Când Poarta, către lume, te-mpiedică să treci.
Atunci, îţi va rămâne în cruce să te pleci
Deatâta-nstrăinare, în suflet cu un cui
Că n-ai putut vreodată - dar ai avut şi cui
Să-i răsădeşti sămânţa? În capetele seci
Să poţi găsi înaltul când Cer deasupra nu-i ...
Rondelul renunţării
E seara asta cea mai lungă zi
Prin care trece altă primăvară;
Încerc din nou şi iar a mă trezi
Că somnul ăsta poate fi o cioară
Şi mă visez strigat. Nu mă păzi,
Mai lasă-mă o dată căprioară -
E seara asta cea mai lungă zi
Prin care trece altă primăvară
Dar eu pornesc plutind să nu mă doară
Spre ochii tăi fierbinţi, cărămizii
Şi parcă rătăcesc întâia oară,
Şi, totuşi, nu doresc a mă-ncălzi
În seara asta - cea mai lungă zi ...
Rondel mioritic
Se gudură-nserarea spre ultimele sate
Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă,
La stâna lor ciobanii ţin stelele sub pleoapă
Când ugerul luminii e gol pe jumătate
Şi totuşi împăcarea doar pe la colţuri sapă
Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate,
Se gudură-nserarea spre ultimele sate
Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă
Pădurile nebune se-ntorc la mine toate
Şi-n fiecare piatră singurătatea crapă
Iar visele trecute în vară-s încrustate.
Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă
Se gudură-nserarea spre ultimele sate ...
Rondelul însingurării
Să vină iarăşi toamna, frate
Să rătăcim printre butuci
De viţă nobilă, o noapte
Să spargem liniştea din nuci
Să mă opreşti dacă se poate
Să-ntreb: iubire unde duci ?
Să vină iarăşi toamna, frate!
Să rătăcim printre butuci,
Să cumpărăm moartea în rate
La târgul primilor uituci
Apoi, nemulţumiţi de toate
Însingurările din cuci,
Să vină iarăşi toamna, frate! ...
Rondel pentru mama
(in memoriam)
Te-ntorci la graiul pâinii primită pe-nserat
Ca ultimă răsplată în lumea ce te ţine;
Mai treci şi pe acasă, să vezi cum se mai zbat
Ideile trădate în cuiburile pline
Să urci până la mine prin teiul operat.
Cu doruri tăinuite în arderea de sine
Te-ntorci la graiul pâinii primită pe-nserat
Ca ultimă răsplată în lumea ce te ţine
Să-ţi laşi suflarea caldă prin păru-mi degerat
De anii ce-nnoptează surâsul din retine,
Iar gândul meu sihastru ce ieri te-a apărat
Te va urma oriunde. Pe valuri de suspine
Te-ntorci la graiul pâinii primită pe-nserat ...
Rondelul copilăriei
Creşteai necunoscută pe puntea unei case.
Părea că se îneacă şi ultima secundă;
Din fiece furtună abia că se salvase
O ultimă amiază ce, astăzi, te inundă
Simţeai babordul navei pe care se-aşezase
Sub neştiute umbre, o linişte fecundă
Creşteai necunoscută pe puntea unei case;
Părea că se îneacă şi ultima secundă.
Priveam din rada toamnei în care ancorase
Cu nava rătăcită, privirea ta rotundă
Şi toată aşteptarea îţi tremura în oase;
Deşi izvorul vieţii dorea să o ascundă
Creşteai necunoscută pe puntea unei case ...
Rondelul întoarcerii
Când se-ntrista pe valuri câte-o pâine
În umbra unei salcii plângătoare,
La stăvilar se-ntretăiau destine
Căderea apei se vroia răcoare -
O amintire tresărea în mine
Mai dureros atunci ca o ninsoare,
Când se-ntrista pe valuri câte-o pâine
La umbra unei salcii plângătoare
Spre împlinirea semnelor divine
Fântânile se înălţau spre mare
Şi erau multe inimi, dar puţine
Se întorceau în ziua următoare,
Când se-ntrista pe valuri câte-o pâine ...
Rondel antinomic
Mă-ntorc şi plec pe unde nu am fost
Mă vând şi cumpăr fără supărare
Mă bea dar beau din visul cel mai prost
Mă strigă, strig când ştiu că nu mă doare
Mă caută şi caut adăpost
Seduc şi sunt sedus de o culoare
Mă-ntorc şi plec pe unde nu am fost
Mă vând şi cumpăr fără supărare
Sunt necăjit şi necăjesc în post
Câştig şi pierd la câte-o adunare
Închin şi mă închin fără vreun rost
Ridic şi-s ridicat de mâini barbare
Mă-ntorc şi plec pe unde nu am fost ...
Rondel alb
Ningea bătut şi iarna ţesea troiene-n mine
Şi ultimele clipe creşteau din înserare,
Şi dănţuiau nelinişti din ce în ce mai fine,
Şi cartea sta deschisă la prima-mbrăţişare
Şedeai pe braţul lunii dar nu credeai că vine
Acelaşi demon mândru intrând în casa-n care
Ningea bătut şi iarna ţesea troiene-n mine.
Şi ultimele clipe creşteau din înserare,
Şi întrebări rostite de nu se ştie cine,
Şi ochii tăi noptatici spuneau că nu te doare,
Şi nu ştiai ninsoarea aceasta cât va ţine,
Şi tot atât de sigur părea că o eroare
Ningea bătut. Şi iarna ţesea troiene-n mine ...
Rondelul reîntoarcerii
Înspre copilărie ne-ntoarcem pas cu pas
Şi retrăind zăpada cireşilor în floare,
Din rătăcirea vârstei udată de candoare
Cu siguranţă, dorul e tot ce ne-a rămas
Şi câinele mirării lătra către o zare
Necunoscută nouă. Pentru un scurt popas
Înspre copilărie ne-ntoarcem pas cu pas;
Şi retrăind zăpada cireşilor în floare
Cu inima flămândă în carte ne-am retras
Să reclădim reduta de viaţă şi culoare
Şi-n chiar această clipă atraşi de un Pegas
Prin vidul de lumină ce, încă, ne mai doare
Înspre copilărie ne-ntoarcem pas cu pas ...
Rondelul trădării
Demult nu s-a mai scris - ai şi uitat
Pe un tablou să-ţi lepezi semnătura;
Şi azi mai stă pe-acoperişuri ura,
Şi a rămas urâtul dezlegat
Se-aruncă iar cu vorbele de-a dura -
Că ţi-ai făcut din vise un regat
Demult nu s-a mai scris - ai şi uitat
Pe un tablou să-ţi lepezi semnătura
Adusă-n zori pe-un munte renegat
Spuneai mereu că ţi-a rămas doar zgura
Dintr-un tiranic soare nedatat.
Că mai târziu va înflori căldura
Demult nu s-a mai scris - ai şi uitat ...
Rondelul ierbii
Mai ninge câteodată peste grumazul ierbii
Iar şaua se răsfaţă pe calul ce nechează,
Pe razele de lună se caţără imberbii
Şi marea vrea să doarmă într-o frumoasă vază
Şi turma de instincte spre zori când ne trădează
Se-ntunecă pământul şi ies pe munte cerbii;
Mai ninge câteodată peste grumazul ierbii
Iar şaua se răsfaţă pe calul ce nechează
Când, dinspre asfinţituri, bat clopote-n amiază
Iar viaţa ne provoacă la un continuu derby,
Când peste toate-acestea vom fi trataţi ca şerbii
Pe partea nevăzută de lume, cu emfază
Va ninge totdeauna peste grumazul ierbii ...
Rondel rătăcit
Am ucis filele albe pentru bruma de iubire
Dar sub zborul de o clipă a rămas numai tăcere;
Chiar şi ultima trădare la căderea nopţii cere
O lopată şi o pană - să mă ierte, să vă mire
Mâna tremură de viaţă nelăsând să se răsfire
Gândul peste care somnul trece fără să mai spere.
Am ucis filele albe pentru bruma de iubire
Dar sub zborul de o clipă a rămas numai tăcere.
Vor veni alte păcate şi, sub tripla biciuire
Pentru unica răsplată, pentru singura durere
Voi pleca să-mi caut drumul rătăcit spre împlinire;
Să îl apăr de hiene, să-i las palida avere
Am ucis filele albe pentru bruma de iubire ...
Rondel blestem
Cu buze uscate rămâi domnişoară
Şi ploaia când trece să nu ţi le ude!
Din ramura nopţii o lacrimă chioară
Ruga-vei să-ţi cadă pe ţâţele crude
Şi visul spre ziuă de-o fi să te doară
Veni-va să-ţi cânte mulţimea de iude;
Cu buze uscate rămâi domnişoară
Şi ploaia când vine să nu ţi le ude,
Şi viaţa să-ţi fie aceea de cioară,
Şi pat să îţi faci în copacul cu dude,
Şi-n inima serii când marea coboară
Şi dorul va arde prin case zălude
Cu buze uscate rămâi domnişoară ...
Rondelul ultimei dorinţe
Chiar de-mi va fi o ultimă dorinţă
Un ultim drum înspre necunoscut, -
Mai lasă-mi timp, încă nu m-am născut,
De-am să mă nasc mai lasă-mă sămânţă
Îţi voi aduce hrana pe un scut
Înfometat de propria căinţă
Chiar de-mi va fi o ultimă dorinţă,
Un ultim drum înspre necunoscut
Să mă întorc îţi cer îngăduinţă.
Mă doare verbul timpului trecut.
Doar coasa,azi, îmi face trebuinţă!
Dorm rădăcini şi aripi mi-au crescut;
Oare, îmi este ultima dorinţă ? ...
Rondelul teiului rătăcit
Nu-mi aparţin şi, totuşi, sunt al meu
Tei rătăcit printre culte paltoane -
Ochi de ciclop peste multele toane
Duse spre nimeni de câte un “zmeu”
Ţinându-mi durerea după icoane
Luptând, mă ridic ca blândul Teseu.
Nu-mi aparţin şi, totuşi, sunt al meu
Tei rătăcit printre culte paltoane -
Pornesc la vânat naiv ca Peleu
Oferindu-mă-n dar cruntei prigoane;
Chiar fiicele-mi aduse prin saloane
De-o Thetis brună sunt arse că eu
Nu-mi aparţin şi, totuşi, sunt al meu ...
Rondel nefericit
Furaţi de limba unui ceas
Ne regăsim abia spre seară
Răniţi, dar fără să ne doară
Şi fericiţi încă un pas
Ne facem viaţa de ocară
Dar prea vremelnic în impas
Furaţi de limba unui ceas
Ne regăsim abia spre seară
Şi rătăciţi la vreun popas
Suntem continuu traşi pe sfoară:
Tu - Odiseea fără ţară,
Eu - un Homer ce a rămas;
Furaţi de limba unui ceas ...
Rondelul meditaţiei
Trecutul nu-şi găseşte în viaţa mea vreo scuză -
Trezitu-m-am târziu - la două generaţii
Şi am trecut târziul, plutind ca o meduză,
Din neştiutul ieri, spre infinite spaţii
Şi pentru că eram vânat doar de tentaţii
Am coborât spre mare prin ultima ecluză;
Trecutul nu-şi găseşte în viaţa mea vreo scuză -
Trezitu-m-am târziu - la două generaţii
Şi-am înotat prin apa fierbinte ca o spuză
Până ce albul sorb atras de gravitaţii
M-a ridicat din mâlul ce-mi ajungea sub buză;
Şi astfel am ajuns cu voi la meditaţii.
Trecutul nu-şi găseşte în viaţa mea vreo scuză - ...
Rondelul delăsării
Ce simplu e să mori între cuvinte,
Să-ţi laşi ideea între două ape,
Să-i duci pe alţii să ţi se adape
Din urma urmei altor oseminte!
Nu te feri şi nu lăsa să-ţi scape
Puterea dată celor dinainte!
Ce simplu e să mori între cuvinte,
Să-ţi laşi ideea între două ape!
Decât să lupţi cu fiecare minte
Să îţi renegi ce nu te mai încape,
Să îţi aduni în versuri numai cvinte,
Să faci tristeţea verbelor să crape,
Mai simplu e să mori între cuvinte! ...
Rondelul visului
Îmbătrâneşte visul în cetate
Cetate trasă pe un mal de soare,
Soare purtat de un convoi de care
Care trecu spre singura sa noapte
Noapte zidită într-un drob de sare
Sare la uşă ultima etate
Îmbătrâneşte visul în cetate
Cetate trasă pe un mal de soare
Soare cărat de Lucifer în spate
Spate în spate încă nu se moare
Moare cărarea către altă floare
Floare uitată de un vânt ce bate
Îmbătrâneşte visul în cetate ...
Rondelul risipirii
De ce de păsări nu mă tem
Când ele, -n zborul lor ceresc,
Un timp dispar şi iarăşi cresc
Purtând pe aripi un totem ?
Când amintiri se rătăcesc
De ce, aceeaşi, noi suntem ?
De ce de păsări nu mă tem ?
Când ele, -n zborul lor ceresc
Trec Styxul - se reîntregesc,
Se-ntorc mereu ca un blestem.
Cu perfidie, -n zori le chem,
Prin alte vieţi mă risipesc.
De ce de păsări nu mă tem ?...
Rondel grăbit
Nu poţi pătrunde până la păcat
Din vina unei singure alice;
Iubirea ta închisă c-un lăcat
Aştepţi să-ngălbenească şi să pice
Dar ştii că teama, încă, n-a secat!
Să te înfrupţi din orele novice
Nu poţi pătrunde până la păcat
Din vina unei singure alice.
Şi te grăbeşti, şi uiţi că ai plecat
Spre insula însinguratei Circe
Şi, vrând să te întorci, te-ai înecat;
Pe valurile dorului calice
Nu poţi pătrunde până la păcat ...
Rondelul lacrimei
Între destin şi vrere nu-i poartă de scăpare -
Învaţă să te bucuri de singura virtute;
Cât lacrima îţi doarme sub aripă de soare
Ia-ţi veşnicia-n sacul dorinţelor şi du-te!
Nu te minţi că umbra arcaşului mai doare,
Lasă în urmă gândul averilor pierdute.
Între destin şi vrere nu-i poartă de scăpare -
Învaţă să te bucuri de singura virtute
Întoarce-te spre seară de vei avea răbdare
Să umpli infinitul din vaietele mute
Şi-n drumul vieţii tale să risipeşti mirare,
În altă nenăscută durerea să se mute
Între destin şi vrere. Nu-i poartă de scăpare ...
Rondelul demiterii
Demis de viaţă chiar în primul rund
De-o naştere permisă doar din ură,
De-o înserare ce ades ne fură
Din strălucirea ultimului prund
Se întregeşte clipa cu măsură
Deşi plafonul zării e mai scund.
Demis de viaţă chiar în primul rund
De-o naştere permisă doar din ură
Durerile rămân pe-un val secund
Când nerostite mări ne dau căldură,
Dar orişiunde-aş vrea să mă ascund
Fi-voi mereu şi fără de cenzură
Demis de viaţă chiar în primul rund ...
Rondelul cuvântului
Era o frunză paşnică-n mişcare
Trezită brusc sub aripă de pradă;
Nimeni prin jur nu mai putea să vadă
De se va naşte sau mai rău, de moare
Şi aşteptam ca frunza mea să cadă.
Simţeam în ochi o tainică răcoare -
Era o frunză paşnică-n mişcare
Trezită brusc sub aripă de pradă.
Să-ncerc să strig? Cine ar vrea să creadă
Privindu-şi frunza-n zori plină de soare,
Cine va spune, astăzi, că îl doare ?
Şi-am scos, din nou, cuvântul ca o spadă!
Era o frunză paşnică-n mişcare ...
Rondelul poetului proscris
Proscris de propriul său talent -
Urât prin casele bogate,
Târât la margini de cetate,
Înjunghiat deşi absent,
Mirat de vântul care bate,
Vânat când nu este atent,
Proscris de propriul său talent -
Urât prin casele bogate,
Lovit cu vorbe măsurate,
Eradicat în mod latent,
Hulit de capete pătrate,
Purtând pe frunte un trident,
Proscris de propriul său talent - ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu