Lasă-mi dragostea (IV)

Operaţie pe cord

alergăm

unul

spre celălalt

paşii înghit distanţele

dintre noi

ne atragem ca doi

magneţi

cu poli diferiţi

ne privim ...

pe cerul ochilor tăi

niciun fulger

trupul tău

 respinge transplantul de iubire ...

Bacoviană

Plouă prelung, plouă târziu

Potop de triste amintiri -

Când trupul meu tot mai pustiu

Se pleacă-n lunge tânguiri

Norii se duc şi norii vin

Dintr-un tablou de Tiţian;

Mi-e sete de o zi de chin

Cum primăverii de-un colan

Norii se duc şi norii vin

Miraj de triste amintiri -

Mi-e foame de un vis sublim

Pictat de-a vremii amăgiri ...

Caut ...

năvodul amintirilor s-a rupt

şi te-am pierdut

legat de ţărm

ca un vapor

 îngrijindu-şi rănile culese

prin porturi pavoazate visez

noi expediţii

pe-o mare ireală

caut

ţărmul pustiu

din golful inimii ...

Pastel

Pe străzile pavate cu speranţe

Sclipesc botforii orelor ce trec;

Ca într-o acuarelă de Lautrec

Amurgul cade fără distonanţe

Bate un vânt de-acela demisec

Iar stelele au altfel de nuanţe;

Culorile bat ritmurile-n ştanţe

Iluzie de moarte prin înec - ...

Ecoul ...

întinde palma să-ţi revăd

linia vieţii

trecând cu roţi de moarte

peste dragostea mea

apropie-te...,

nu-ţi fie teamă de vei găsi

în locul meu

ecoul ...

Cont bancar

Voi încerca să-ţi fiu amiaza care

Îţi va conduce fiecare pas,

Dar nu uita! În noaptea ce ne paşte

Sunt numai o speranţă de pripas

Voi fi amarul cum voi fi şi mierea

Din care vei lua oricât vei vrea;

În suflet, însă, -mi ţin toată averea

Primită zestre din sorgintea mea

Şi cerşetor, şi prinţ, şi îndoială -

Din toate-acestea vei primi în dar,

Dar, nu uita, că negurile mele

Nu îţi vor înflori contul bancar!

Voi fi cum ieri am fost - mai mult romantic,

Mult mai prezent şi, totuşi, fără glas -

Surprins între destin şi întrebare;

Voi fi doar o speranţă de pripas ...

În stepa nopţii ...

În stepa nopţii tale de mă prinzi

Nu arunca lasoul peste vise,

Mai lasă amintirea unei ierni

Să ningă prin ferestrele deschise

Să pui, la ham, atâtea întrebări

Iar nechezatul lor să-mi bată-n poartă,

Să tundă roua de pe drumuri vechi

Şi sub copite zilele să-mpartă

Să schimbi, acelaşi ham, pe-un răsărit

Înmugurit pe geamurile-ţi grele,

Să te prefaci că nu mai ştii de când

Te mângâie lumina altor stele

Şi de-ai să cazi pe partea altui timp

Când aripa copacului te cere

Şi vrei să-ţi laşi, covor, trecutul mat

Să îţi renegi şi propria cădere

În stepa nopţii tale de mă prinzi

Nu arunca lasoul peste vise,

Mai lasă amintirea unei ierni

Să ningă prin ferestrele deschise ...

Eroi

totdeauna mă aşez

la masă

cu eroii versurilor mele

eu le dau

să bea

iar ei mă ucid ...

Pastel 2

noaptea

cade pe câmpie ca o

dropie ucisă

liniştea

pluteşte-n urmă

abia i se-aude

aripa

sub fluturi

neaşteptaţi

lumina-nfloreşte pe umerii

dimineţii ...

Nostalgică

E toamnă, iubito, şi visuri se rup

Sub clopote luna e neagră mireasă,

Convoi de nelinişti îţi umblă prin trup

Duminici pierdute sub nori ce te-apasă -

E toamnă, iubito, şi drumuri mai dor,

Armuri, tot mai des, îţi cad la picioare

Iar ploile cântă... E seară-n pridvor

Rămâi amintirea zilei cu soare -

E toamnă, iubito, şi singurul mal

Rănit ne-ncetat de o altă plecare,

Îşi duce tăcerea, trecând ireal

Ca oricare timbru spre roşii clasoare ...

Duminici pierdute sub nori ce te-apasă,

Convoi de nelinişti îţi umblă prin trup,

Sub clopote luna e neagră mireasă

E toamnă, iubito, şi visuri se rup - ...

S-au turburat apele ...

... înaintez ferindu-mă

să-l trezesc pe

Morfeu

un timp urc

sub lumina clepsidrei

se aud

zgomote vâslite din părţi

totuşi înot

către mâine

s-au turburat

apele...

limpede rămâne

doar amintirea ...

N-am să pot pricepe ...

N-am să pot pricepe de ce noaptea-i rece

Până nu-mi recapăt visul de copil;

Numai căutarea mă va înţelege

De ce pleacă iarăşi sufletul senil ?

Nu îmi pot permite să rejudec fapta

De a fi alături de un înger brun;

Poate e răsplată, poate este rana

Ochiului albastru înecat în prun

Nu mă doare umbra timpului ce trece

Şi ruleta are rolul ei precis -

Nu mă doare cântul celui ce petrece,

Cât mă doare drumul visului ucis ...

Ploi

spargi oglinzile toamnei

rămase

după ploi curbe

nimeni nu observă

şi

te contempli în cioburi

ploi interioare

se curmă se limpezesc şi marginile cerului

ţi se prind de umeri

înaintezi

spre bariera clepsidrei

când

sub călcâiul tău mai răsună un

“dar...”

Ne suntem rai şi iad ...

Ne suntem rai şi iad, şi mai suntem

Cameleoni la chip şi în gândire;

Pe străzi demult intrate-n nemurire

Suim, ţinând în mâini câte-un totem

Ne sunt lăcaşurile sufletelor goale

Un alt reflux ce ne-a golit tot trupul -

E rană crudă însuşi nedurutul

Când paşii ne dedică osanale

Ne vrem, din nou, copii, plini de iubire,

Călcând trufaşi blestem după blestem;

Ne suntem rai şi iad şi mai suntem

Cameleoni la chip şi în gândire ...