Lasă-mi dragostea (III)

Sculptură

mă aflu într-o stâncă -

din ea cioplesc

doi meşteri

primul - zilei

arată trupul meu

al doilea - la inimă

îmi umblă

şi-n vultur mă preface

nu trebuie

decât să mă înalţ ...

Reinventam ...

Căzuse iarna peste noi de-a valma -

La umbra ei reinventam o vară;

Aveai puterea să ridici cu palma

Un văl ţesut de viaţa ta avară

Din gesturi calme, înţelesuri multe

Intrau pe sub umbrelă între plânsuri;

Avertizând că vor să mă consulte

Dinamitam, cu întrebări, răspunsuri

Înaintând, treceam o Niagară

Vuind în noi, ştiindu-se trădată;

Amanetai durerea într-o gară

Nemaidorind să ţi-o primeşti vreodată ...

S.O.S.

ajutaţi-mă

 să înot

prin vâltorile vieţii ...

ajutaţi-mă să leg

relele vise

şi vă voi dărui

primul gând ...

ajutaţi-mă să ajung

stolul de lebede ce pluteşte

sub soare şi-n seri

cu furtună pana mea

vă va alina suferinţele

dar

înainte de toate

ajutaţi-mă să mă nasc! ...

Flămând ...

Făceam de pază, căutam, flămând

La margine de masă şi de tine,

O amintire, poate doar un gând

Rămas pe undeva, ce nu revine

Ideile mă amăgeau şi beam

Nemângâiat de vinurile tale;

Aveai ceva prin care înnoptam,

Bătându-mi întrebările în zale

Atins de umbra liniştei cerşeam

Din când în când, un gest de aprobare;

E vina mea!- să cer nu îndrăzneam ...

Acum te vreau dar nu ştii cât mă doare! ...

Alege-ţi steaua ...

Nu te-arunca în viaţă cum valul către stâncă! -

Alegerile-n pripă mai bine le gândeşte

Şi nu-ncerca să-nlănţui ce nu poţi prinde-n cleşte

Cât toate-s împotrivă, dar nerostite-s încă

Alege-ţi steaua care te va preface-n stea

Chiar când absentă-i  noaptea, chiar de nu-i după lege

Şi dacă nenorocul te va alege rege

Priveşte-ţi tot trecutul, ‘nainte drept să stea ...

Corabia

de fiecare dată

dau bineţe zorilor

pentru a-mi deschide drumul

ajutându-mă să descopăr

ideile ascunse

sub paşii trecătorilor

şi, deseori, seara

luîndu-mi rămas bun de la

ziua ce m-a luminat,

plătesc tribut nopţii pentru-a mă trece

styxul

fără a scufunda

corabia pe care mă aflu ...

Sonet teatral

Se sting lumini. Cortina indigenă.

Un tânăr brun ucide o cadână;

Ancheta ce începe se amână

Că victima lipseşte de pe scenă

Le urmărim pe marile artiste

Ce se strecoară printre vagi mistere

Când criminalul se arată, piere

În gara-n care flutură batiste

Începe actul doi - aşa se pare

C-un jude chel ce nu are astâmpăr

Când asasinul cere apărare

Cortina cade, piesa se termină

Şi dânsul - acuzatorul fără păr

Sărută condamnatul pe retină ...

În galoşi

am intrat

pe bulevard în galoşi

îmi simt

piciarele arzând şi inima

strivită de privirile

celorlalţi trecători

mă văd

stingher şi timid

cu încălţările mele, dar

şi mai trist că

mulţi,

din cei ce trec

pe lângă mine, sunt goi

pe dinăuntru

când mie îmi lipseşte

doar o pereche de pantofi ...

Alerg ...

Alerg pe străzi plouate de nectare

Însingurat parcurg noaptea din mine -

Prin liniştea rămasă-n aşteptare

Însingurat parcurg noaptea din mine -

Nici paşii mei tăcuţi nu vor să-nchine

Măcar un tainic răsărit de soare

Alerg pe străzi plouate de nectare

Cu visele purtate în chimire,

Când rătăcit prin câte-o întrebare,

Când aninat de-o altă amintire

Când zorile mă prind în căutare

Să regăsesc cuvintele senine,

Alerg pe străzi plouate de nectare;

Însingurat parcurg noaptea din mine - ...

... Şi amfora nerăbdării

noapte descărnată

de pe vertebrele orelor

şi cuvintele închise

în seiful fără cheie al iubitei

mai sus - zborul depărtării,

din mâneca dimineţii se naşte

soarele

şi amfora nerăbdării se va sparge

de fiece rază ...